luni, 21 aprilie 2014

Iubirea e un culegător columbian


Iubirea e un culegător columbian
de boabe de cafea, pe care le prăjește
și macină cu grijă, iar dimineața
te trezește pe furiș cu o aromă
atât de îmbietoare, că nu poți rezista
să sorbi amăgit din gustu-i amar.



vineri, 18 aprilie 2014

O(e)di(p)seea


Odiseea s-a rescris
atunci când Ulise-a zis:
Oedip i-un rege nebun,
face trafic de tutun,
bere, droguri, vin, magiun,
dar și de femei sfruntate,
gingașe și defrânate,
dintre care Aria,
cu un soț cam paria,
dar și cu malaria,
totuși, prea cuminte pare,
ce-ar fi să-i dăm ascultare
și să fim atenți la voia
ei și-a soțului din Troia:
De când e Oedip destoinic,
în Itaca, domn războinic?
Nu, cumva, Ulise oare
s-a întors pierdut pe mare?
Ori prea mult l-au îmbiat
lotofagii și-a uitat
Penelopei că-i bărbat?
Cine-i rege în cetate,
Oedip sau Ulise, frate?
Mie Nimeni mi se spune,
zise-Ulise, i-un renume,
și așa mă știu cu toții:
zeii, ciclopii și hoții.
Oricât aș fi de puternic,
fraților, sunt un nevrednic,
am pierit de mult pe mare
chiar la Troia, în strâmtoare,
trupu-l am, însă la minte
nu mai sunt ca înainte.
Din Itac-atunci te cară,
om netrebnic, de ocară!
zise-Oedip, cam într-o doară.
De-ar trece pe-aici cu vasul,
Neptun, să-ți audă glasul,
pe stânci îți vei pierde-un dinte,
Oedip, rege fără minte.
Rând pe rând, gură cu gură,
clocoteau ca-ntr-o fiertură,
doi regi cât o turmă mare
unelteau cum să se-omoare.
Atunci, cu un pumn de fier
se ivi-ntre ei Homer:
N-aveți voi grijă prea mare
de-avut și putere, oare?
N-arătați ticăloșia
și v-ascundeți omenia?
Ieri, dac-ați primit o parte,
azi le vreți pe celelalte.
Voi, și-n dragoste, și-n ură,
nu aveți nicio măsură.
Vorbele văd că îmi sorbi,
Oedip, rege-al celor orbi,
Ulise, și tu m-asculți,
rege-al celor surzi și muți.
Eu atât doar vă mai spun
ca părinte-al vost, străbun:
Să te bizui pe putere
sau cum inima ți-o cere,
când se-oprește și când bate
de griji prea nenumărate?
Cugetați la asta iute,
Zeus, însuși, să v-ajute!



luni, 14 aprilie 2014

Că n-am fost drepți și-ntregi la cap cu toții


Că n-am fost drepți și-ntregi la cap cu toții,
strigarăm noi în cor când lumea asfințise,
deci du-te tu cu-ai tăi, pe jos, Ulise,
sau dacă vrei, pe mare, lângă soții

Ce vor dormi-n corăbii astă-noapte,
iar mâine vor străbate largul mării,
atrași de-al valurilor freamăt și-al chemării
sirenelor cu sânii plini de dor și moarte.




marți, 8 aprilie 2014

Ochiul de ou al lui Polifem


Polifem, într-o tigaie,
frige-un ochi de ou și-o oaie,
iar Ulise-i face semn
cu piciorul lui de lemn:
Apropie-te, vreau să-ți zic
să dai crenvurștii pe mic!
Când al mării domn, Neptun,
atras fiind de bucate,
din valuri o zbughi – tun!
lacom le-nghiți pe toate.



miercuri, 2 aprilie 2014

Sunt bântuit, dragii mei


Sunt bântuit
dragii mei
de-o viziune
în care
versurile
lui John Keats
                   sunt uraganul
ce-n câteva
                   secunde…

Un lucru frumos
este o bucurie
inepuizabilă
farmecul
său sporește
nu va trece
niciodată
în nimicnicie
ci va păstra
încă un umbrar
       liniștit pentru
noi și un somn
 plin de vise
încântătoare și
o respirație
calmă

…a străbătut lumea
-ntreagă
fără
să simțim
vreo adiere
din cauză
că rănile lui
îl fac nevăzut


marți, 1 aprilie 2014

Pubispoemul



Te legeni sub greutatea
lui ca o barcă dusă de
valuri și eu m-agăț
de acest gând ca
un marinar de
corabia lui
atunci
când
se