Electricitatea, precum o zeiță greacă

Aș vrea să-ți vorbesc

despre o floare

cum n-ai mai văzut

până acum.

Seamănă cu un cătun

în care oamenii

fac de când se știu ei

toate lucrurile

pe întuneric.

Într-o zi, Electricitatea,

precum o zeiță greacă,

a coborât printre ei

și le-a răpit pe vecie

partea întunecată

a vieții lor.

Asta e tot ce am

să-ți spun despre floare.

Umbra acestor versuri

Cunosc un tip căruia îi plac

toate lucrurile frumoase,

în special poezia.

Într-o zi și-a dat seama

că nu-și poate exprima dragostea

pentru poezie numai citind

și ascultând poeții

recitându-și versurile.

A mers la bunul lui prieten

care e tâmplar și l-a rugat

să-i înlocuiască umbra

cu cele mai frumoase sonete.

Tâmplarul a scos cuiele care-i

țineau umbra fixată de călcâie și

a înlocuit-o cu versuri din

Shakespeare, Sylvia Plath și Cummings.

Sonetele sunt în garanție vreme

de douăsprezece luni și-l vor urma

peste tot până când va

deveni el umbra acestor versuri.

Toată lumea se întreabă

Toată lumea se întreabă

de ce ei rămân împreună

în timp ce toți prietenii

lor se despart.

Răspunsul se ascunde în

patul în care fac dragoste,

acolo ea devine sala

de cinema unde rulează

toate visele lui erotice.

Rânduri de scaune moi

deschid drumul spre

ecranul fierbinte și umed

al imaginației lui.

Deși a făcut dragoste cu

sute de femei înăuntrul ei,

ea-i împlinește fanteziile

ca o sală de cinema

satisfăcută de atingerile lui.

Oameni din orașe diferite

După ce am dezgropat

ultima rezervă de bani

am dat peste

scheletul unui somon

care avea în loc de coadă

umbra unui frigider

plin cu lapte stricat.

Am împărțit umbra în două

conturi de economii

care din când în când

își fac cu mâna

de parcă ar fi doi oameni

din orașe diferite.

Urechile altor inimi frânte

Am cunoscut-o în versul

unei melodii, dar anii

au șters-o din amintire,

lăsând un loc gol

acolo unde ar trebui

să-i fie numele;

de parcă un îndrăgostit

a dat foc unui cor în timp

ce cânta o melodie tristă,

pentru ca versurile ei

să nu mai ajungă la urechile

altor inimi frânte.

În 1939 am prevestit ziua

În 1939 am prevestit ziua

în care a început

al doilea război mondial

și am fost internat

într-un azil de nebuni.

Am petrecut șapte ani acolo

crezând că am cinci ani

și plouă ca de obicei,

iar mama face prăjituri

cu ciocolată.

Când am ieșit din azil

aveam tot cinci ani, 
iar prăjiturii cu ciocolată
i-a luat șapte ani să se coacă.