Polițiștii sufletului

O sirenă cântă la umbra

unui nor
și privește în apele adânci
ale propriei vieți.
 
Corăbiile se prăbușesc
lângă patul ei,
privind-o cum doarme,
cu fundulețul în sus
și fața în pernă.
 
Visele ei nu vor să crească
la fel de mult
ca dragostea marinarilor
fiindcă sirenele sunt
o categorie a stării civile
și lucrează pentru ei,
iar ei sunt polițiștii sufletului.

 

Gândacii din Betleem

Gândacii din Betleem

sunt agenții unificării
din adâncul ieslei.
 
Au căzut printr-o
împletitură aurie de paie,
ca o poartă stelară
întinsă pe kilometri întregi.
 
Se-ndoapă cu mănunchiuri
misterioase de vectori
până când plânsetele
pruncului devin explozii
de energie.

 

Inima unei molecule

Atunci când pătrunzi

în inima unei molecule
și reglezi temperatura,
presiunea și forma dorințelor,
poți paria că-n seara asta
vântul va ridica o fustă.

 

Maiestății Sale

O rasă barbară dinamitează

Antarctica
și ridică tabăra pe umărul
singurului ghețar
care mai simte adierea
parfumului distilat
din aripile fluturilor.
 
Urmele pașilor lor au fost
duse în larg,
urmând parcursul lung și
înghețat al unor stele stinse.
 
Când le curge nasul
scot din buzunar șervețele
pe care scrie:
Proprietate a urmașilor
Maiestății Sale.

 

Buletin meteo

Vântul va sufla

cu atâta putere
încât toate cărțile
vor fi dezbrăcate
de cuvinte
și paginile goale
se vor lipi
de trunchiurile
copacilor.
 
Zăpada va curge
din noapte
ca și cenușa
într-un negativ
fotografic.

 

Heruvimul statistician

Ofelia s-a ridicat deasupra

propriului ei corp,
privindu-se pe sine,
privind noaptea,
planând în pijamaua albă
cu pernițe pe umăr.
 
În camera de judecată,
un heruvim îi citește statistica
sinuciderilor prin înec
și e la fel de înfricoșătoare
precum vechile povești
din nord
cu spiriduși și zâne
pe care Ofelia
era obișnuită să le asculte
la culcare.

 

Bombele nu sunt câini

Câinii latră.

Pavlov vede o bombă
căzând din cer.
 
Bomba nu latră,
plutește pe cer
ca un fulg de zăpadă.
 
Aerul e atât de înghețat
că ninsoarea scurtă
de azi-dimineață
a rămas pe firele de curent.
 
Acadele lungi de mentă,
șerpuind
               albe
                    printre
                             nori.

 

Dacă în depărtare

Nu-ți dai seama

dacă în depărtare
auzi șoapte fierbinți
sau răpăitul vioi
al tocurilor,
fiindcă cineva trântește
capacul veceului
și te trezești.

 

Sous le Vent

Bătea strașnic vântul

an după an,
dar lumea simțea
doar vântul profan.
 
Parfum Sous le Vent
adiind pe maidan,
adus din Egipt
de-un sol magreban.

 

7:30 și alte ore mitice

Când mașinile de scris

iau pauză la
7:30 și alte ore mitice:
 
1. Scrisorile de dragoste
rămân fără răspuns.
 
2. Luminile felinarelor
devin reci ca gheața.
Strada din jurul lor,
un frigider pustiit.
 
3. Poștașul se suie
pe bicicletă și
               la revedere.

 

Ca o ploaie fină

Liniuțele ondulate

sunt oceanul.
Punctul galben e corabia
căpitanului Ahab,
cercul alb - o balenă uriașă
și vechea inscripție:
Oceanul Pacific.
 
Săgeata arată
drumul corabiei.
Traseul balenei
e în spirală.
Corabia dă de necaz.
Săgețile încrucișate
descriu bătălia.
 
Ahab înfige harponul
în balenă.
Balena ripostează 
printr-un jet scârbos
de ulei.
Ahab sare pe balenă.
 
Corabia primește
o lovitură de coadă
și se răstoarnă.
Ahab, cu harponul
înfipt în picior,
se duce la fund.
Lumina i se agață de
umeri ca o ploaie fină.
 
Înainte să fie înghițit de apă,
îi strigă echipajului:
 
- Ne vedem la Nantucket!
Eu o iau pe jos!

 

Ca degetul unui sfânt

Un cârd de rațe

intră în baltă.
Printre ele e un copil.
Rațele nu-l bagă
în seamă,
îl iau drept unul
de-al lor.
 
Un robinet iese
din baltă
ca degetul unui sfânt.
Din când în când,
din gura robinetului
curg sticle.
 
Copilul culege
una din sticle și citește
mesajul scris
pe sulul de hârtie:
 
Înainte să închideți
robinetul,
treceți pe la chirurg
să vă extirpe partea
bolnavă a imaginației.

 

Porțile

Deschid
Porțile percepției

și văd un țânțar
strivit între pagini.
 
Pata roșie se întinde
peste cuvântul
mescalină.
Piciorușele lui
s-au lipit
peste haikuul
lui Shiki.
 
Țânțarul a murit
după chipul
și asemănarea
autorului preferat.

 

Tărâmul coincidenței

Tărâmul coincidenței

e condus
de ministerul mitului.
 
Emisarii lor sunt
bețivii care bântuie
străzile veacului nostru,
azvârliți în timpul zero
al dragostei omenești.
 
Ceasurile bețivilor
rămân câteodată
în urmă,
dar nu se opresc
niciodată.

 

Sally and Sue, Don´t Be Blue

Melodia asta a avut

atât de mult succes
pe malul Atlanticului
în anii treizeci,
că odată cu venirea nopții,
cu însuflețire reținută,
Statuia Libertății
ieșea din încremenire
și urca discret
pe ringul de dans,
aducând cu ea propria lumină:
fosforescența oceanului.

 

Nu există cuvinte magice

Nu există

cuvinte magice.
 
Te iubesc
nu are destulă
forță magică
nici cât s-aprindă
un chibrit,
atunci când dragostea
e pipa pescarului
umplută cu
alge marine uscate.
 
Se-aprinde ca
un candelabru
de cristal,
din care căldura
iese brusc
și pentru totdeauna.

 

Ca un mire neliniștit

Ulise pleacă în Troia

ca un mire neliniștit
la căsătorie,
una de conveniență,
oficiată de Fortuna,
mama și tatăl tuturor.
 
După nuntă, Ulise e
găsit undeva pe câmpie,
discutând cu o oaie
despre umbrele norilor.
 
Părul i se albise,
vorbea ca un copil
de șapte ani.

 

Între balconul Julietei

Între balconul Julietei

și piața publică
din Verona au loc zilnic
următoarele evenimente:
 
evacuarea bețivilor,
depozitarea gunoaielor,
aruncarea cutiilor de bere,
dezmățul pisicilor din
timpul nopții,
serenadele lui Romeo.
 
Chiar dacă n-a cucerit-o
pe Julieta,
cadavrul lui înnobilează
piața asta mizeră.

              

Dacă tristețea

Dacă tristețea ar înflori

în fiecare grădină,
vântul n-ar mai adia
printre crengile copacilor.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe suprafața oceanelor,
fiecare val ar fi
un pescăruș mort.
 
Dacă tristețea ar înflori
în floricelele de porumb,
cinematografele ar rula
câte un ciclu de două filme.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe tălpile îngerilor,
aceștia s-ar scufunda
în nisipuri mișcătoare.